PPRAGMA s-a format din nevoia unui spațiu de reprezentare, de vizibilitate și de inteligibilitate pentru toate comunitățile de discurs și de privire. E o publicație complet independentă, exclusiv online, al cărei efort este de a construi un spațiu liber de performare culturală. Angajarea noastră, de la fondare, este de a curatoria și a susține activitatea culturală recentă, într-un spațiu incluziv, participativ, reflexiv și decentralizat.
Ca identitate editorială, această publicație propune o pragmatică ― o reluare a Aceluiași și a Diferenței, sub o privire a grijii, a înțelegerii și a responsabilității. Am căutat să creăm un jurnalism care să medieze un sens mai larg al spectacolului, care să conecteze realitatea de dincolo și dincoace de scena performativă și să înțeleagă spectacolul nu doar ca o convenție abstractă de scenă, ci și ca o situare socială, politică și etică. PPRAGMA nu e despre cum s-a jucat Hamlet, ci despre ce înseamnă ― jucat așa ― Hamlet, despre ce înseamnă că pe scena unui național s-a jucat un travestiu cu o vizualitate queer, despre ce înseamnă corporalitatea propusă unor spectacole ca Oedipul lui Sofocle sau Livada lui Cehov și despre ce mai poate sau nu poate să spună dramaturgia contemporană.
Există, mai apoi, o nevoie de a vorbi despre sistemele interne și externe de excludere în producerea de spectacol, despre condiția artiștilor și a scenei de teatru și dans din spațiul românesc, nu doar despre convenția ei, despre realitatea perceptivă a spectacolelor și despre lipsa unui jurnalism cultural mai angajat, mai reflexiv și auto-reflexiv, mai contextualizat și mai decentralizat. E cazul să ne întrebăm ce fel de teatru facem, ce fel de teatru ne (mai) reprezintă și ce fel de teatru ne dorim; ce fel de cultură suntem și ce fel de cultură vrem să fim. Ar trebui să ne întrebăm pentru cine jucăm, în ce context, cu ce miză și cu ce efect. Despre ce vorbim și despre ce refuzăm să vorbim?
Înscriem în limbaj ― dacă înscriem ― același spectacole, în același fel. Există o centralizare a scenei performative întreținută impecabil de centralizarea jurnalismului cultural. Când vorbim despre comunitățile minoritare de discurs și performare e doar pentru asigurarea unei deposedări a inteligibilității și a înțelegerii reale. Și nu pentru că ele ar fi de nemărturist, de nearătat sau imposibil de exprimat, ci pentru că discursul și limbajul nu le eliberează și le reprezintă. Aici apare nevoie de reprezentare ― unde discursul devine un exercițiu de putere, unde un anume parlament al lucrurilor decide, în discurs, excluderea, elidarea sau puterea unui fapt de realitate.
E necesar să vorbim despre scena de spectacol, e necesar ca scena de spectacol să fie vizibilă și e necesar să înțelegem niște lucruri din scena de spectacol.
E necesar să avem o reprezentare egalitară, corectă, coerentă și continuă.
E nevoie să privim spectacolul atât în ansamblul și contextul lui, cât și din interiorul lui, să raportăm spectacolul la el însuși și să nu reducem mereu teatrul la aceleași structuri universale, tradiționale și adesea personale.
! Efortul acestui proiect, care a început în ianuarie 2023, de a reprezenta, de a susține, de a problematiza și a propune perspective asupra scenei culturale și comunitare, e limitat în prezent la o echipă restrânsă. Momentan, publicația reușește să se aplece doar asupra unei infime părți a scenei performative de teatru și dans, însă ne dorim o scenă de reprezentare mai largă, un raport total cu totalitatea artei. Ne extindem permanent echipa, iar pentru colaborare, suntem mereu de partea cealaltă a e-mail-ului, așteptând sugestii, articole, cronici și eseuri.
PPRAGMA
Sursă foto: cndb.ro
